Începând cu anul 2012, data de 5 mai este dedicată Zilei Mondiale a Hipertensiunii Pulmonare.

Ziua Mondială a Hipertensiunii Pulmonare are ca scop conştientizarea autorităţilor şi creşterea informării populaţiei cu privire la această afecţiune severă şi destul de puţin cunoscută. Ziua a fost stabilită la iniţiativa Asociaţiei Naţionale de Hipertensiune Pulmonară din Spania, în 2012. Această zi a fost aleasă în memoria primului copil care a decedat din cauza acestui diagnostic. Tragicul eveniment a avut loc în Spania, în urmă cu peste trei decenii, când micuțul a murit pe fondul intoxicației cu ulei de rapiță, ce a agravat simptomatologia hipertensiunii pulmonare.

Hipertensiunea pulmonară (HTP) este determinată de afecțiuni diferite ce au în comun creșterea presiunii sângelui în arterele pulmonare; cele mai frecvente cauze de HTP sunt boli ale inimii sau plămânilor. Cardiologi, pneumologi, hepatologi, reumatologi şi chirurgi sunt cu toţii uniţi în efortul de înţelegere, diagnostic precoce şi tratament eficient al bolii.

Din cele 5 grupe recunoscute, hipertensiunea pulmonară arterială (forma cea mai severă ca evoluţie) este o afecțiune rară (aproximativ 30-50 cazuri la un milion de locuitori) și are multiple cauze precum malformațiile cardiace, sclerodermia, infecţia HIV, hipertensiunea portală; doar un număr redus de cazuri prezintă o afectare primară de cauză necunoscută a vaselor pulmonare – hipertensiune arterială pulmonară idiopatică.

O evoluţie severă (dar potenţial vindecabilă printr-o intervenţie chirurgicală) are hipertensiunea pulmonară cronică postembolică – datorată prezenței de cheaguri ce blochează circulația sângelui în plămâni. În timp, datorită presiunii crescute împotriva căreia trebuie să pompeze sângele, inima pacienţilor cu hipertensiune pulmonară oboseşte, iar evoluţia este rapid nefavorabilă.  Singura terapie curativă în acest stadiu este considerată a fi transplantul pulmonar sau cel de plămân şi cord.

Frecvent, simptomele hipertensiunii pulmonare sunt asociate unor maladii mai puțin severe, precum astmul, fapt ce întârzie urmarea planului de tratament adecvat. De cele mai multe ori, durează doi-trei ani până la primirea diagnosticului corect, perioadă mult prea extinsă pentru remedierea consecințelor neplăcute ale bolii.

Statisticile arată că, în medie, fiecare caz nou de hipertensiune pulmonară este analizat de trei medici, până la determinarea exactă a bolii. Întârzierea terapiei de specialitate scade speranța de viață a pacienților până la 2,8 ani.

După 1990 au apărut şi medicamente eficiente; primele necesitau administrare intravenoasă continuă, dar după 2000 au urmat şi medicamente cu administrare orală. Ele au determinat scăderea semnificativă a mortalităţii, creşterea toleranţei la efort şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Problema acestor terapii este preţul ridicat, de multe ori inaccesibil pacienţilor din România. Pentru finanţarea procurării lor, funcţionează din 2008 Programul Naţional de HTP, parte componentă a Programului Naţional de Boli Rare.

Principalele obiective ale campaniilor desfășurate cu ocazia Zilei Mondiale a Hipertensiunii Pulmonare sunt:

  • informarea populației cu privire la importanța prevenției și diagnosticării precoce a bolii;
  • promovarea accesului pacienților cu hipertensiune pulmonară la un plan de tratament corect și complet, care să crească speranța de viață a acestora, dar și calitatea vieții;
  • susținerea acțiunilor de cercetare convergente hipertensiunii pulmonare, pentru o diagnosticare mai rapidă și terapii mai eficiente.