O echipă cu aproximativ 30 de experți a trasat recomandările primului ghid privind monitorizarea cardiacă a pacienților pediatrici aflați sub tratament oncologic.

Complicațiile cardiace sunt a doua cauză de deces în rândul supraviețuitorilor cancerului pediatric, imediat după recidiva cancerului. Supraviețuitorii au șanse de 15 ori mai mari de a avea insuficiență cardiacă și de opt ori mai multe șanse de a avea boli cardiovasculare, comparativ cu populația generală.

Recomandările cuprind lucrările a 29 de specialiști în cardiologie pediatrică, oncologie și radiologie din Australia și Noua Zeelandă. Echipa a fost condusă de cercetători de la Institutul de Cercetare pediatrică Murdoch, Melbourne.

Liniile directive au fost publicate recent de Colegiul American de Cardiologie în JACC: Advances.

Ghidul are în vedere două cauze binecunoscute ale problemelor cardiace – expunerea accidentală a inimii la radiații și tratamentul cu doxorubicină și alte antracicline – și prezintă imunoterapii și medicamente biologice țintite care pot duce la anumite riscuri cardiovasculare.

Scopul recomandărilor este de a atenua aceste problemele. Chiar dacă o mare parte din recomandări sunt în concordanță cu monitorizarea cardiacă pentru adulți, colectarea informațiilor într-un singur document este „incredibil de importantă pentru pacienții pediatrici cu cancer” și pentru persoanele care îi tratează, inclusiv oncologi, pediatri și, din ce în ce mai mulți specialiști din noul domeniu aflat în plină dezvoltare, cardio-oncologie, a comentat dr. Michael Fradley, director medical al departamentului de cardio-oncologie, de la Universitatea din Pennsylvania, Philadelphia.

„Nu a existat o abordare bine stabilită pentru supravegherea sau urmărirea pacienților pediatrici în timpul tratamentului, chiar dacă noile terapii au prezentat complicații cardiace precoce, cum ar fi hipertensiune arterială, bătăi anormale ale inimii și insuficiență cardiacă”, susține autorul principal, Rachel Conyers, de la Institutul Murdoch.

Noile linii directoare sunt „un instrument indispensabil pentru clinicieni pentru a reduce semnificativ impactul nociv al medicamentelor împotriva cancerului asupra inimilor copiilor”, a completat Conyers.

Fradley a remarcat că, deși leziunile cardiace pot apărea la câțiva ani după tratamentul cu antracicline și radiațiile toracice, problemele date de terapiile țintite și imunoterapii par să fie limitate la prima fază de tratamentului.

Liniile directoare cuprind următoarele informații:

  • Medicamentele care acționează ca inhibitori VEGF, mTOR (proteazomal, kinazelor și punctelor de control imunitar) cresc riscul de complicații cardiovasculare în rândul pacienților pediatrici; iar atunci când acești pacienți ajung la vârstă adultă și ajung să aibă anumite probleme de sănătate (sindrom metabolic, afecțiuni renale etc.) riscul complicațiilor cardiovasculare crește și mai mult.
  • Copiii ar trebui să fie evaluați cel puțin o dată de un cardio-oncolog în timpul tratamentului, iar testarea ar trebui să includă în mod ideal o ecocardiografie transtoracică tridimensională.
  • Echipa a făcut o recomandare comună pentru dexrazoxan, „singurul agent cardio-protector utilizat în oncologia pediatrică”, pentru copiii cărora li se administrează 250 mg/m2 sau mai mult de doxorubicină sau echivalentul acestuia. Fradley a spus că recomandările „foarte clare” cu privire la momentul în care trebuie utilizat dexrazoxanul ar trebui să ajute diferențele mari din practica curentă.
  • Specialiștii recomandă electrocardiograme și analize medicale pentru nivelurile de troponina I, realizate în decurs de 48 de ore de la administrarea fiecărei doze de inhibitor al punctului de control imunitar, pentru a verifica dacă există miocardită. Dacă pacientul prezintă suspiciune de miocardită, imunoterapia trebuie întreruptă.
  • Copiii ar trebui verificați pentru hipertensiune arterială în decurs de o lună de la începerea administrării unui inhibitor VEGF, iar pentru cei care primesc tratament cu un inhibitor mTOR, ar trebui realizată verificarea tensiunii arteriale prin analiza nivelurilor de glucoză, profilurilor lipidice și funcției renale, la fiecare 6 luni.
  • În cazul pacienților cărora li se administrează inhibitori de tirozin kinază BCR-Abl, evaluarea cardio-oncologică inițială trebuie să includă o electrocardiogramă, din cauza riscului de prelungire a intervalului QT.
  • În mod similar, ei solicită o analiză a toxicității, realizată cel puțin la fiecare 3 luni, pentru copiii care sunt tratați cu inhibitor de tirozin kinază Bruton ibrutinib. În cazul apariției simptomelor de aritmie, inclusiv palpitații, amețeli și pierderea  stării de conștiență, pacientul trebuie examinat de urgență de către un cardiolog.

 

Sursă: www.medscape.com