Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer, vorbeşte despre barierele pe care le are de trecut un bolnav de cancer pulmonar din România şi explică rolul navigatorilor pentru pacienţii cu boli oncologice.

Oriunde în lumea civilizată un diagnostic de cancer presupune o luptă contracronometru pentru fiecare secundă din viaţă dusă atât de pacient, cât şi de sistemul de sănătate. Nu şi în România, unde, de cele mai multe ori, se pierde timp preţios din momentul diagnosticării şi până ce bolnavul ajunge să intre pe tratament. Sunt cazuri – şi nu puţine – în care pacientul nici nu mai apucă să primească tratament.

Într-adevăr, pot trece chiar şi 90 de zile de la diagnostic la tratament în cazul pacienţilor cu cancer pulmonar. Este o situaţie cu care se confruntă mulţi dintre pacienţi, în special cei care nu pot acoperi din propriul buzunar anumite tipuri de servicii medicale – îţi poţi aştepta rândul chiar şi 3 luni pentru un CT. Or, cancerul pulmonar nu aştepta!“, explică Cezar Irimia.

Chiar şi tratamentele gratuite se ajunge greu

Pacienţii cu cancer pulmonar au nevoie să fie susţinuţi, adaugă preşedintele FABC. „Au fost situaţii în care Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer a acodat inclusiv suport legal pacienţilor nevoiţi să îşi obţină dreptul la viaţă în tribunale, atunci când statul le-a refuzat acces la tratamente inovatoare care dublează şansa de supravieţuire. Inclusiv pentru acces la  tratamentele acordate gratuit de statul român pacienţii întâmpină greutăţi, fie din lipsa disponibilităţii acestora pe piaţă, fie din cauza birocraţiei excesive a procedurii de achiziţie în spitale sau chiar a lipsei de fonduri disponibile la nivel de case judeţene. În prezent, avem pacienţi cu cancer pulmonar cărora le-a fost întrerupt tratamentul cu chimioterapie sau chiar imunoterapie, altora nu le-a fost iniţiat tratamentul inovator. De acces la radioterapie, nu mai vorbesc, pacienţii aşteptă mult timp, uneori fiind programaţi în toiul nopţii pentru a urma sedinţele de radioterapie. Există situaţii în care medicii sunt intimidaţi în a prescrie tratamente inovatoare, pacienţii sunt încurajaţi să îşi achite tratamentul din propriul buzunar sau sunt sfătuiţi să îşi cumpere tratamentele din străinătăte.

Potrivit lui Cezar Irimia, se poate vorbi despre disparităţi  în ceea ce priveşte accesul la diagnostic timpuriu şi tratament pentru cei cu venituri mici, din comunităţi vulnerabile. „Mulţi dintre aceştia nici nu intră pe traseul pacienţilor cu cancer pulmonar, fiindu-le pus acest diagnostic abia la autopsie. Cei care însă ajung să fie diagnosticaţi, sunt speriaţi de costurile asociate unui diagnostic de cancer în stadiu terminal – de la pierderea productivităţii şi până la cele generate de asigurarea transportului între diferite unităţi medicale. Şi se resemnează în faţa morţii. E nedrept.“

Citiți articolul complet pe www.adevarul.ro.