Cancerul de prostată reprezintă o problemă de sănătate publică la nivel mondial, fiind a doua cea mai frecvent diagnosticată neoplazie și a cincea cauză de deces prin patologie tumorală la sexul masculin. Deși aceasta patologie apare cu precădere la barbații peste 60 ani, în ultimii ani, datorită metodelor de screening, s-a identificat un număr crescut de barbați cu această formă de neoplazie cu vârsta cuprinsă între 45-59 ani.

Potrivit Dr. Cristian Călin, Medic primar urolog la Spitalul Nord – Grupul Medical Provita, studiile au identificat că la dezvoltarea cancerului de prostată participă în proporții diferite atât factori genetici cât si de mediu:

  • Vârsta înaintată – riscul de cancer de prostată crește pe măsură ce înaintăm în vârstă. Este mai frecvent după vârsta de 50 ani și apare în cea mai mare proporție peste 80 ani.
  • Rasa – populația masculină de culoare are un risc mai mare de a dezvolta cancer de prostată decat cei din alte rase.
  • Istoricul familial – bărbații care au avut o rudă de gradul întâi diagnosticată cu cancer de prostată asociază un risc dublu de a dezvolta această patologie. Dacă există antecedente familiale de gene care cresc riscul de cancer de sân (BRCA1, BRCA2), riscul de a dezvolta cancer de prostată este mai mare.
  • Hormonii – cancerul de prostată este în aproximativ 80% din cazuri hormonodependent.
  • Obezitatea – persoanele obeze pot avea un risc mai crescut pentru a dezvolta cancer de prostată și acesta este probabil să fie mai agresiv decât la persoanele normoponderale.

Simptomele cancerului de prostată

„În stadiile incipiente, simptomatologia cancerului de prostată poate fi absentă, dar, în stadiile mai avansate se poate manifesta prin semne si simptome, ca de exemplu scăderea forței jetului urinar, micțiuni frecvente, mai ales pe timpul nopții și imposibilitatea de a amâna actul micțional. Alte simptome care pot anunța un posibil cancer de prostată sunt senzația de golire incompletă a vezicii urinare, durerea sau usturimea în timpul urinatului, prezența sângelui în urină sau spermă (Hematurie sau Hematospermie), disfuncția erectilă sau dureri pelvine și dureri osoase, manifestări cauzate de prezența metastazelor osoase”, explică Dr. Cristian Călin.

Medicul specialist atrage atenți că simptomele care însoțesc cancerul de prostată nu sunt specifice și pot apărea în alte afecțiuni ale aparatului urinar inferior, precum: hiperplazia benignă de prostată, strictura de uretră, boli neurologice, etc. În momentul apariției simptomelor de tract urinar inferior, este recomandată vizita la medicul urolog în vederea începerii screeningului pentru detectarea cancerului de prostată.

Ce investigații sunt necesare pentru detecția cancerului de prostatată?

Diagnosticul bolii se face după o anamneză amănunțită, urmată de examenul clinic și de investigații paraclinice și imagistice. Majoritatea organizațiilor medicale încurajează bărbații care au depășit vârsta de 50 ani să se adreseze medicului urolog în vederea inițierii screening-ului pentru cancerul de prostată.

“După ce efectuează anamneza, medicul urolog va efectua obligatoriu tușeul rectal unde se pot identifica leziuni suspecte la nivelul prostatei. Ulterior se dozează biomarkerul numit PSA (antigenul specific prostatic) care este o proteină sintetizată exclusiv la nivelul prostatei. Creșterea nivelului acestui biomarker poate sugera cancerul de prostată, dar poate avea valori crescute și în alte afecțiuni de natura benignă (prostatită, infecții de tract urinar, hiperplazia benignă de prostată). Efectuarea unor manevre diagnostice (tușeul rectal, biopsia prostatică, cistoscopia), anumite medicamente, contactul sexual, mersul pe bicicletă pot duce la creșterea PSA-ului”, detaliază Dr. Cristian Călin.

În completare, acesta recomandă efectuarea unui examen imagistic prin rezonanță magnetică – RMN multiparametric de prostată. Este o investigație neinvazivă, neiradiantă care ajută la identificarea leziunilor prostatice înalt suspecte oncologic și încadrarea acestora conform clasificării PI-RADS în 5 grupe, în funcție de clasa de risc.

“Standardul de ’aur’ pentru confirmarea diagnosticului este puncția biopsie prostatică cu analiza histopatologică a probelor biologice prelevate de la nivelul prostatei. Cea mai frecventă tehnică de abordare este cea rectală, durează aproximativ 30 min si este realizată cu ajutorul ecografiei transrectale. Puncția biopsie RMN fusion permite fuzionarea ecografiei transrectale și a RMN-ului în timp real cu realizarea biopsiilor țintite, astfel crescând acuratețea puncțiilor pentru tumorile prostatice de dimensiuni mici”, completează medicul urolog.

Tratamentul cancerului de prostată

După cum explică medicul urolog de la Spitalul Nord, opțiunile terapeutice pentru cancerul de prostată depind de mulți factori și sunt influențate de momentul diagnosticării, stadializarea tumorală, gradul de răspândire, vârsta pacientului sau starea generală de sănătate.

Fiecare pacient beneficiază de un plan de tratament individualizat și poate include:

  • Supravegherea activă – poate fi o opțiune pentru formele cu dezvoltare lentă, limitate și care nu provoacă simptome
  • Tratamentul chirurgical – Prostatectomia radicală (deschisă, laparoscopică sau cu sistemul robotic da Vinci)
  • Radioterapia externă, brahiterapia
  • Terapia Hormonală (este un tratament care inhibă producția de testosteron), Chimioterapia sau terapia Biologică (imunoterapia)

“Pacienții vor fi urmariți pe termen lung indiferent de modalitatea de tratament prin examen clinic (anamneză, tușeu rectal), investigații imagistice (examen RMN pelvis, CT torace, scintigrafie osoasă) și determinarea PSA-ului o dată la 3 luni în primii 2 ani și la 6 luni, ulterior”, concluzionează dr. Cristian Călin.