Fibromul uterin este o tumoră benignă, adică o excrescență necanceroasă, care apare la femeile aflate în perioada fertilă.

Studiile spun că fibromul uterin este diagnosticat, în majoritatea cazurilor, la femeile cu vârste cuprinse între 35 şi 45 ani, și este responsabil de circa o treime dintre internările spitalicești ginecologice. Una dintre cele mai comune cauze este predispoziţia genetică, boala coexistând la mai multe femei din aceeași familie.

Este important de subliniat faptul că fibromul nu se transformă  în cancer. “Se întâmplă foarte rar în practica medicală ca un fibrom uterin să degenereze în timp într-un cancer uterin; ar trebui să luăm în calcul această complicație foarte rară atunci când un fibrom cunoscut:

  • crește foarte repede; la evaluarea ecografică transvaginală în dinamică observăm un ritm de creștere anormal;
  • asociază sângerări anormale, aparent inexplicabile, în relație cu dimensiunea și localizarea fibromului uterin;
  • la o femeie în menopauză în loc să stagneze sau să involueze, fibromul uterin crește în dimensiuni;
  • la examinarea ecografică în modul Doppler constatăm o vascularizație exagerată, exuberantă”, subliniază Dr. Gabriela Jumuga, medic specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Royal Hospital.

Fibromul variază ca dimensiuni. Aceste tumori pot fi foarte mici, de cativa milimetri, dar există și forme voluminoase, care distorsionează și măresc mult uterul în dimensiuni. Statistica spune că multe femei au avut fibrom uterin cândva în timpul vieții lor, dar o bună parte dintre ele nici nu au știut, pentru că fibromul, adeseori, nu dă simptome iar pacientele nu s-au prezentat la controale de rutina. Cel mai des, medicul ginecolog este cel ce descoperă fibromul accidental, în timpul unui examen clinic ginecologic de rutină sau al unei ecografii pelvine.

“Există foarte multe afecțiuni ginecologice semnificative, inclusiv la femeile tinere și foarte tinere,  care inițial sunt asimptomatice; în această categorie se înscrie  cu brio și fibromul uterin. Nu de puține ori în practica mea am evaluat ginecologic paciente foarte tinere, cu vârsta sub 30 de ani, care nu aveau niciun fel de acuze și la care am identificat fibroame foarte voluminoase. Și este foarte important de subliniat faptul că multe dintre aceste paciente nu aveau nașteri; astfel am fost nevoită să intervin chirurgical în multe cazuri la limită, realizând operații “eroice” de salvare a uterului astfel încât pacienta să își poată păstra uterul intact și să poată obține o sarcină. În aceste condiții este foarte importantă evaluarea ginecologică de rutină, adică evaluarea periodică în lipsa oricăror acuze”, ne povestește medicul Royal Hospital.

 

Simptomatologie

Cum spuneam și mai sus, multe femei care au fibrom nu prezintă niciun fel de simptomatologie. Însă, există situații în care apar și semne ale acestei afecțiuni. Cele mai comune sunt:

  • sângerările menstruale abundente;
  • perioadele menstruale care durează mai mult de o săptămână;
  • metroragiile – sângerări între menstre;
  • presiune sau chiar durere pelvină;
  • urinare frecventă sau nevoie imperioasă de a micționa însoțite de dificultăți în golirea vezicii urinare;
  • constipație, balonare;
  • dureri de spate sau lombare;
  • mai rar, un fibrom poate provoca și dureri acute.

Fibromul este, în general, clasificat după locația amplasării lui. Astfel, fibromul intramural crește în peretele uterin muscular, cel submucos se plasează în cavitatea uterină, iar fibroamele subseroase se află spre exteriorul uterului. O categorie mai aparte este fibromul intraligamentar  care apare foarte rar și se dezvoltă în zona ligamentelor care susțin uterul sau la nivelul colului uterin.

Când este absolut necesar necesar să consultați un medic ginecolog:

  • Atunci când durerea pelviană apare des și nu cedează!
  • Perioade menstruale prelungite, abundente sau mereu dureroase!
  • Sângerări între menstre!
  • Dificultăți la urinare cu senzația de imposibilitate în golirea vezicii urinare!
  • Când la analizele de sânge apare un număr scăzut de celule roșii din sânge (indicând anemia)!

Atenție, dacă aveți sângerări vaginale severe sau dureri pelviene acute care apar din senin este imperios necesar să solicitați asistență medicală de specialitate.

“Indiferent dacă pacienta este sau nu cunoscută cu fibrom uterin, în momentul în care constată apariția unor simptome alarmante este obligatoriu să se prezinte la ginecolog pentru evaluare; uneori simptomatologia poate fi generată de fibrom, alteori de afecțiuni asociate. În acest sens, atenție, mai ales la pacientele în premenopauză sau în menopauză, la care fibroamele se pot asocia cu boli mai grave, de tipul cancerului uterin, iar simptomatologia poate fi foarte asemănătoare! De aceea, dincolo de evaluarea de rutină, ori de câte ori apar simptome alarmante trebuie să se prezinte la medic!”, sfătuiește Dr. Gabriela Jumuga.

Tratamentul fibromului

Toate pacientele diagnosticate cu fibrom/ fibroame uterine trebuie să fie monitorizate periodic de către ginecolog, dar numai o parte dintre acestea vor primi tratament.

În mare, există trei opțiuni de tratament: terapia medicamentoasă, tratamentul nechirurgical prin termoliză cu radiofrecvență (pentru fibroamele mici) sau embolizare și tratamentul chirurgical.

În funcție de tipul de fibrom uterin, tratamentul medicamentos se poate face cu produse hormonale sau non hormonale. De asemenea, tratamentul se asociază uneori cu antiinflamatoare, și cu suplimente de vitamine și minerale (în special fier), dacă se constată instalarea unei anemii, afecțiune des asociată cu fibromul uterin.

Tratamentul prin termoliză cu radiofrecvență se mai numește și ablație prin radiofrecvență și este o procedură minim invazivă: în timpul acestei proceduri, se folosește radiofrecvența, pentru a distruge fibromul uterin și a reduce dimensiunile vaselor de sânge care ajung la acesta. În următoarele 3-12 luni de după procedură fibromul își reduce dimensiunile, iar simptomele se îmbunătățesc. Recuperarea este destul de rapidă și pacienta poate reveni la activitățile obișnuite în cel mult o săptămână de la intervenție. Embolizarea este o procedura radiologică care încearcă să blocheze vasele de sânge care hranesc fibromul uterin.

Tratamentul chirurgical este tratamentul de bază pentru cazurile simptomatice; este recomandat când celelalte opțiuni nu au dat roade sau, alteori, este singura soluție viabilă pentru pacientă; de altfel chirurgia este singura varianta prin care tumora “dispare” de la nivelul uterului. În toate celelalte alternative terapeutice putem să vorbim cel mult  despre stagnare sau ușoară involuție. Intervențiile chirurgicale posibile variază de la miomectomie (adică îndepărtarea fibromului) și până la histerectomie, respectiv îndepărtarea definitivă a uterului, ceea ce atrage după sine imposibilitatea de a mai procrea.

“Nu există zi de practică medicală în care să nu evaluez cel puțin patru-cinci paciente cu fibrom uterin, alteori chiar și mai multe. De cele mai multe ori atitudinea medicală este expectativă, adică urmărirea cazurilor la anumite intervale de timp. Diagnosticul de fibrom uterin nu înseamnă în mod obligatoriu operație! Pe de altă parte sunt multe cazuri în practica medicală în care intervenția chirurgicală este cea mai bună alegere permițând pacientei să se reîntoarcă la o viață normală. Aș menționa o categorie specială de paciente – femeile tinere și foarte tinere care își doresc o sarcină și care au neșansa să prezinte unul sau mai multe fibroame. Este cunoscut faptul că fibromul uterin poate să se asocieze cu infertilitatea, poate duce la avort sau naștere prematură, poate să crească foarte rapid și poate genera dureri de intensitate mare pe parcursul sarcinii, poate interfera cu nașterea naturală. În aceste condiții, la această categorie de paciente, cea mai bună atitudine este miomectomia, adică îndepărtarea chirurgicală a fibromului/fibroamelor, oferind astfel șansa unei sarcini normale. Personal realizez această operație, în funcție de caz, endoscopic, prin histeroscopie sau pe cale abdominală, prin chirurgie deschisă sau laparoscopică”, completează Dr. Gabriela Jumuga.