Pentru mai mult de 10 de tipuri de cancer incidențele la adulții tineri din segmentul de vârstă de 25-44 de ani sunt dispoporționat mai mari în România decât în UE-27. Este vorba de aproape toate cancerele din sfera O.R.L, de cancerul pulmonar și de cel de col uterin, de fapt de patologii ce pot fi prevenite în mare măsură prin intervenții de sănătate publică vizând schimbări de comportament, screening sau vaccinare anti-HPV. Drept urmare, întâlnim frecvent, cazuri de părinți diagnosticați cu cancer care se află în poziția de a explica copiilor despre boala lor și impactul acesteia. La fiecare două zile un copil din România va afla că tatăl său a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. În plus, circa patru copii află zilnic că mama lor a fost diagnosticată cu cancer la sân și alți doi copii află că mama lor a început lupta cu un cancer de col uterin. Cu atât mai dramatic este faptul că un copil român ce are neșansa de a avea un parinte diagnosticat cu cancer va avea și o probabilitate mult mai mare de a rămâne orfan decât un copil din alte țări europene, rata mortalității standardizate prin boli oncologice la adultul de 25-44 ani fiind cu 52% mai mare in România.

Pentru pacienții oncologici care au copii de vârstă preșcolară și școlară mică această situație implică îngrijorări majore și temeri suplimentare privind viitorul, provocări unice generate de boală, dificil de gestionat. Aceștia trebuie să se adapteze în același timp la tratament, adesea de lungă durată, cu impact asupra aspectului fizic uneori, precum și la nivel emoțional. Însă impactul bolii asupra tuturor membrilor familiei poate fi dramatic.

Cartea în format digital „O poveste despre despre dragoste și speranță”, scrisă de Diana Popescu, spune povestea Luciei, o fetiță a cărei mamă este diagnosticată cu cancer. Pe parcursul acceptării noii realități, fetița se confruntă cu conștientizări dramatice, cu frici, dar și cu soluții la care poate apela pentru a trece peste momentele tensionate. Consilier în construcția detaliilor emoționale și a mecanismelor de coping a fost doamna doctor Florina Pop, psiholog clinician principal, la Institutul Oncologic „Prof. Dr. Ion Chiricuţă” din Cluj -Napoca. Cartea este disponibilă în mod gratuit pe onco-plan.ro, având opțiunea de a fi descărcată și, în curând, de narațiune audio.

Cu prilejul lansării cărții, Fundația Renașterea și MSD România doresc să atragă atenția asupra creșterii incidenței cancerului la segmentul de vârstă 25-44 de ani, asupra ratei de mortalitate ridicată la femeile tinere din cauza unor cancere care pot fi depistate și tratate, chiar și prevenite, în stadii precoce. De asemenea, pentru majoritatea formelor de cancer, riscul de deces pentru bărbații cu vârsta de 25-44 de ani este mai mare în Romania. De exemplu, rata mortalității este de până la 3.5 ori mai mare pentru anumite cancere din sfera ORL și de 1.5 ori mai mare în cazul cancerului pulmonar.

Din nefericire, vârsta la care se poate primi un diagnostic oncologic a scazut foarte mult. Statisticile ne arată o incidență mai ridicată a cancerului la femei cu vârsta între 25 și 44 de ani, comparativ cu bărbații de vârste similare. Aproximativ 56% dintre cazurile noi de cancer la femei sunt cauzate de cancerul de sân și col uterin, adică de afecțiuni ce pot fi prevenite sau depistate în stadii incipiente prin programe de screening organizat și prin vaccinarea anti-HPV. În plus, 44% din copiii ale caror mame pierd lupta, în segmentul de vârstă menționat, rămân orfani din cauza cancerelor la sân și de col uterin depistate în stadii avansate. Într-o familie în care mama a fost diagnosticată cu cancer de col uterin, copilul are un risc de a rămâne orfan de aprope două ori mai mare decât al unui copil din alte țări europene, ceea ce este dramatic”, a declarat Mihaela Geoană, Președinte Fondator al Fundației Renașterea.

Construită pentru a fi suport de discuție cu cei mici în cadru familial, cartea ”O poveste despre dragoste și speranță” adresează probleme precum schimbările fizice sau comportamentale ce se pot produce pe parcursul tratamentului oncologic, dar și modalități de a depăși aceste momente, de a înțelege și a contribui la construcția noii realități, împreună.

Suportul psiho-social și educațional acordat persoanelor cu cancer reprezintă una dintre premisele creșterii ratei de supraviețuire, alături de prevenție, depistare precoce, access facil și rapid la diagnostic și tratament. Mobilizarea pentru a face față acestei afecțiuni este un proces complex, întrucât pacientul oncologic se confruntă cu nevoi multiple. Obiectivul nostru este să acoperim cât mai multe dintre aceste nevoi, colaborând cu specialiștii din domeniu și autorități relevante. Ne dorim să îmbunătățim astfel experiența pacientului în gestionarea provocărilor emoționale și în parcurgerea cu încredere a traseului oncologic”, a afirmat Kostas Papagiannis, Managing Director, MSD Romania.

Consilierul de bază în acest proces creativ a fost Florina Pop, psiho-oncolog cu peste 10 ani de experiență în lucrul atât cu pancienții, cât și cu familiile acestora.

În momentul unui diagnostic oncologic, viața devine un deșert plin de dune care se mișcă. Una dintre problemele pe care le adresează mulți părinți este cum să-i spun copilului meu despre cancer, astfel încât să nu fie afectat emoțional. O poveste terapeutică dezvoltă abilități de rezolvare a problemelor, oferă soluții și ne ajută să scăpăm de temeri. Merită să recunoaștem faptul că ”fețele vieții” ajung să se schimbe și e foarte posibil ca un copil să ajungă să simtă că ”înțelepciunea și iubirea mea nu mai sunt jocul, ci iubirea și jocul meu acum e înțelepciunea”. Boala oncologică are propria-i poveste, unică pentru fiecare. Dacă luăm decizii raționale, atât copiii cât și adulții au puterea de a-și lumina propria viață, alegând să gândească sănătos chiar și în cele mai nedorite situații”, explică Dr. Florina Poppsiholog clinician principal.

Jurnalist și scriitor, Diana Popescu și-a descoperit recent pasiunea de a scrie pentru copii. Emoțiile și reacțiile acestora au fascinat-o mereu, însă, atunci când vine vorba despre situații tragice la care aceștia pot fi expuși, în familie, lucrurile trebuie tratate cu delicatețea necesară.

Proiectul m-a atras de la început tocmai prin sensibilitatea situației și a personajelor. Lucia (sau Lulu, cum e alintată în familie) e un copil bun și curios. Dorința ei e să ajute, să-și susțină mama în momentele grele. E un copil maturizat poate mai devreme, dar tot jucăuș și vesel, așa cum se întâmplă la această vârstă. M-am bucurat de colaborarea strânsă cu dr. Florina Pop, în finalizarea momentelor cu încărcătură psihologică intensă. Scrierea acestui text a fost o expreriență prin care am descoperit mai multe despre mine. Sunt convinsă că și cititorii se vor regăsi în aceste pagini. Pentru că povestea, așa cum o arată și titlul, a fost scrisă cu dragoste, pentru a da speranță”, mărturisește Diana Popescuautoarea cărții.