Asociația Rebeca Faith – Hope-Love atrage atenția asupra copiilor cu epilepsie care nu trebuie marginalizați și care nu au medicamente pentru a ține crizele sub control, chiar în luna epilepsiei.

Epilepsia este o afecțiune frecventă care afectează creierul și provoacă convulsii frecvente.

Epilepsia este de obicei o afecțiune pe tot parcursul vieții, dar majoritatea persoanelor cu ea pot avea o viață normală dacă crizele lor sunt bine controlate.

Majoritatea copiilor cu epilepsie pot merge la o școală obișnuită, pot lua parte la majoritatea activităților și sporturilor și pot obține un loc de muncă când sunt mai mari.

Copiii cu boala Batten au și ei epilepsie.

  • 65 milioane de oameni din întreaga lume manifestă crize de epilepsie;
  • 6 DIN 10: Numărul de persoane cu epilepsie pentru care cauza este necunoscută;
  • 30% din pacienți sunt rezistenți la medicamente și au nevoie de alte tratamente;
  • În România sunt 10000 de copii cu epilepsie;
  • 3000 dintre ei nu răspund la tratament;

Epilepsia se poate dezvolta la orice vârstă și poate avea mai multe forme. Diagnosticul apare de obicei în copilăria timpurie sau după vârsta de 60 de ani.

Epilepsia nu este contagioasă!!!

Rebeca are 8 ani și are o boala genetică care printre simptome are și epilepsie. Acum 5 ani începea coșmarul nostru. Chiar în luna epilepsiei Rebeca a făcut prima criza de epilepsie. O criza grand mal, adică o criza generalizată care sunt cele mai intense și se manifestă prin pierderea conștienței, contractura corpului și convulsii, uneori cu mușcarea limbii sau inconștiență urinară sau de materii fecale. Dormea când a făcut criza. Dacă ar fi fost în picioare ar fi căzut pentru că în timpul crizei corpul înțepenește 20-30 de secunde. Pentru ca diafragma se contracta Rebeca scoatea un sunet ciudat.  Toată contracția generală provoacă și apnee (lipsa respirației) și Rebeca devenea cianotică. Tatăl ei credea ca s-a înecat și moare când a văzut că buzele îi devin vineții. A fugit cu ea în pijamale la Spitalul Floreasca! Urma să mă sune câteva ore mai târziu sa-mi spună că trebuie să vin la București. Eu eram la Suceava, bunicul meu murise. Am condus ca o nebună…am găsit-o plânsă, speriată….era un coșmar ceea ce trăiam în acele momente. Dar coșmarul abia începea, peste 3 săptămâni  episodul avea să se repete”, a mărturisit Adnana Cotolea, mama Rebecăi, vicepreședinte Asociatia Rebeca Faith Hope Love.