Primul studiu controlat, care a comparat două proceduri de reducere a volumului de aer pentru pacienții cu emfizem, a constatat că ambele proceduri duc la îmbunătățiri similare ale funcției pulmonare.
Rezultatele studiului privind intervenția chirurgicală de reducere a volumului pulmonar (LVRS) și tehnica bronhoscopică de reducere a volumului pulmonar, prezentate la Congresul Internațional al Societății Europene de Boli Respiratorii, care a avut loc în Barcelona, Spania, pe 6 septembrie, ar trebui să ajute medicii și pacienții să aleagă cea mai bună abordare pentru a trata emfizemul.
Emfizemul este o boală pulmonară cronică, care este de obicei cauzată de fumat. Alveolele pulmonare slăbesc și își pierd elasticitatea, provocând în cele din urmă rupturi ale țesutului. Simptomele, includ: dificultăți de respirație, tuse, oboseală și scădere în greutate. La persoanele care suferă o afectare neuniformă a plămânilor, tratamentul trebuie să țintească cea mai afectată zonă a emfizemului (prin reducerea volumului plămânului cu aproximativ 20-30%), fapt ce poate îmbunătăți fluxul de aer și schimbul de gaze la nivelul alveolelor neafectate.
Sara Buttery, specialist în kinetoterapie respiratorie, a declarat: „S-a dovedit că ambele proceduri produc rezultate pozitive în ceea ce privește funcția pulmonară, dispneea, capacitatea de exercițiu și calitatea vieții. Până acum nu a existat nicio comparație directă a celor două proceduri, astfel încât să se ia în calcul care dintre proceduri se potrivește fiecărui pacient în parte. Tehnica bronhoscopică de reducere a volumului pulmonar este o opțiune mai puțin invazivă și „mai puțin riscantă”, dar, până acum, nu au existat cercetări care să susțină această afirmație.”
Buttery și colegii au ales aleatoriu 88 de pacienți cu o vârstă medie de 64 de ani; 41 de pacienți au fost distribuiți spre intervenția chirurgicală de reducere a volumului pulmonar, iar 47 de pacienți spre tehnica bronhoscopică de reducere a volumului pulmonar. Pacienții au fost urmăriți timp de un an. Cercetătorii au măsurat răspunsul pacienților la tratament folosind scorul iBODE. Acest scor include patru aspecte: indicele de masă corporală, obstrucția fluxului de aer, dispneea (dispnee) și capacitatea de efort. De asemnea, echipa a analizat modificarea volumului rezidual (VR%).
“Ambele grupuri au înregistrat îmbunătățiri similare la un an după tratament. Chirurgia și tratamentul valvular au produs îmbunătățiri similare. Ambele tratamente par a fi la fel de sigure, înregistrându-se câte un deces în fiecare grup (pacienții cu această afecțiune prezintă, în general, o formă severă)”, afirmă Buttery.
”Rezultatele acestui studiu vor fi importante pentru clinicieni și pacienți în ghidarea deciziilor privind alegerea opțiunii potrivite de tratament, oferind mai multe dovezi cu privire la rezultatele și riscurile așteptate.”
Informațiile obținute cu ajutorul tomografiei computerizate (CT), privind starea generală de sănătate a persoanei, existența anumitor comorbidităţi, episoadele de exacerbare, precum și preferințele individuale, contribuie alegerea uneia dintre cele două proceduri. .
Buttery a spus că, deși acest studiu a respins ipoteza că intervenția chirurgicală a fost substanțial mai eficientă decât tehnica bronhoscopică, sunt necesare studii mai ample pentru a vedea dacă persoanele care răspund foarte bine la una dintre proceduri, ar putea fi identificate. De asemenea, ar trebui analizat și raportul cost-beneficiu al celor două proceduri.
„Rezultatele acestui prim studiu sugerează că bronhoscopia poate fi o opțiune terapeutică bună pentru acei pacienți care tolerează oricare dintre proceduri. Intervenția chirurgicală de reducere a volumului pulmonar este invazivă, deoarece necesită o incizie mică. Ca atare, prezintă riscuri asociate cu intervenția chirurgicală, iar recuperarea durează mai mult decât în cazul tehnicii bronhoscopice. Pe de altă parte, utilizarea valvelor endobronșice este asociată cu efecte secundare, cum ar fi pneumonia, sau deplasarea valvei. Astfel, atât siguranța, cât și eficacitatea celor două proceduri trebuie analizate în continuare, pe grupuri mai mari de pacienți. Cu toate acestea, rezultatele acestui studiu sunt foarte încurajatoare”, susține Dr. Alexander Mathioudakis, de la Universitatea din Manchester.
Sursă articol: MedicalXpress.com
