Luciana Minea are 34 de ani și este diagnosticată cu imunodeficiență primară, hipogamaglobulinemie  severă.

„Am fost diagnosticată în 2015. Aflându-mă în Anglia, acolo munceam, am făcut o complicație, o pneumonie severă, am ajuns în spital (…), mi  s-au făcut analize și am fost diagnosticată. Nu m-am mai putut întreține și a trebuit să vin acasă, în România, unde m-am confruntat cu niște probleme. Treptat, corpul meu a clacat. Parcursul meu a fost unul destul de dificil. Când am ajuns la București eram într-o stare foarte gravă, slăbisem foarte tare și prognosticul meu nu era unul foarte bun. Dar, cu ajutorul imunoglobulinelor și a grijii celor de acolo mi-am revenit”, povestește Luciana.

Numai că încercările nu s-au oprit aici. În timpul crizei imunoglobulinei, starea Lucianei  s-a agravat.

„Au apărut diferite complicații. Au apărut și alte boli, o boală autoimună și multe altele pe lângă. Dar într-un final am trecut cu bine peste ele.  Am avut un moment de rătăcire și mă întrebam de ce eu sau de ce a  trebuit să trec prin atâtea. Cred că teama este permanentă, având în vedere că sistemul românesc este așa cum este și că o altă criză poate interveni oricând”, subliniază Luciana.

Inclusiv  Organizația Mondială a Sănătății a avertizat  că, la nivel global, pe fondul creșterii accelerate a consumului de imunoglobulină și albumină, în anul 2030, peste 40% dintre pacienții care au nevoie de imunoglobulină nu vor avea acces la acest tratament, din cauză că producătorii nu vor avea suficientă plasmă umană ca să acopere cererea globală.

Materialul integral este disponibil pe rohealthreview.ro.