Asociația Transplantaților de Ficat este una din expresiile vii ale excelenței în medicină. Este o excelență care s-a construit în timp. Anul acesta practica transplanturilor de ficat în România își serbează majoratul: sunt 18 ani de la primul transplant de ficat reușit în România.

Transplantul este începutul unei noi vieți.

Transplantul nu este despre cifre sau despre câți suferă, ci despre destine care așteaptă să fie salvate.

Cine a fost încercat de boală poate să intuiască lupta teribilă pe care suferinzii, în cazul nostru cei cu ciroză hepatică, ori cancer hepatic sau alte boli terminale ale ficatului, o dau zi de zi.

Din cele 890 de operații de transplant realizate la noi în țară până la începutul lunii octombrie 2018, cele mai multe s-au făcut în 2013. În acel an s-au realizat 122 de operații de transplant, din care 103 au fost cu ficat de la donatori în moarte cerebrală. România a dovedit atunci o solidaritate și o înțelegere fără precedent față de semeni, față de posibilitatea salvării acestora printr-un transplant. Lumea întreagă vorbea despre miracolul românesc, despre creșterea extraordinară a numărului de donatori de organe din România. Știrile despre miracolul din societatea românescă au făcut ocolul lumii. Era momentul de recunoaștere internațională a școlii românești de transplant.

Tabelul nr. 1 Numărul de transplanturi hepatice în perioada 2010-oct 2018

Anul Nr. transplanturi
2010 51
2011 65
2012 75
2013 122
2014 122
2015 87
2016 86
2017 54
2018 39

 

Oare ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi păstrat ritmul donărilor de organe din 2013? Astăzi, aproape 222 de pacienți cu afecțiuni grave ale ficatului ar trăi. Dacă luăm în considerare faptul că prelevările de la un donator în moarte cerebrală salvează 5 vieți, numărul oamenilor salvați ar fi putut fi chiar mult mai mare. Dacă am mai adăuga și familiile pacienților care primesc șansa de refacere a vieții prin transplant, numărul beneficiarilor ar fi și mai mare.

În 2013 în România exista o Lege a Transplantului? Desigur că exista.

Nu era un corp de excelență în domeniul medical? Era și din fericire acesta s-a dezvoltat numeric și profesional.

Erau dotări suficiente în spitale? Da, iar dotările din secțiile de transplant s-au îmbunătățit.

Discuțiile despre transplant nu trebuie politizate. Transplantul trebuie să rămână în sfera profesioniștilor. Avem un respect deosebit pentru curajul medicilor, știind că la finalul unui transplant se așteaptă de la ei din nou viață! Nu cred că ar trebuie invidiați! Nu credem că există o misiune mai grea, cu mai multă responsabilitate.

Considerăm că discuțiile despre o posibilă Lege a Transplantului induc incertitudine, creează falsa impresie că nu există un cadru legal care reglementează această activitate. Problematica abordată într-un cadrul neadecvat și cu exemple periferice pentru fondul problemei diminuează speranța celor aflați în suferințe de neimaginat. Desigur, orice cadru legal este perfectibil, dar dezbaterile trebuie susținute de specialiști, cu referire la practica internațională. Relatările obsesive despre câteva presupuse abuzuri în alocarea de organe (rinichi) au diminuat încrederea oamenilor în oameni. Oare care a fost rezultatul repetării obsesive a unei știri despre un presupus abuz în alocarea unui organ? A fost stingerea pe patul de spital a unor bolnavi în stadii terminale și la suferințe mari pentru cei rămași acasă.

Ținem sa precizam ca pentru a se putea realiza transplantul, prioritar este stadiul de boala al pacientului, apoi compatibilitatea pacientului cu donatorul, astfel încât organul transplantat sa nu fie rejectat de organism iar alegerea pacientului primitor o face echipa medicală care își asuma responsabilitatea efectuarii acestui act terapeutic.

Vrem să revenim la situația transplanturilor din 2013. Vrem speranță pentru cei cu foarte puțină speranță. Îi vrem pe oamenii cu inimi mari alături de cei aflați în suferință.

Suntem convinși că ei există!